În urmă cu câțiva ani am fost chemată la sediul unui client pentru o situație care părea destul de serioasă.
Un salariat era foarte supărat și cerea urgent să vorbească cu cineva de la salarizare.
Am intrat în sală pregătită să aflu ce problemă există.
Omul s-a așezat în fața mea și mi-a spus direct:
„Am venit să îmi dați banii înapoi.”
Puțin surprinsă, l-am întrebat:
„Cum adică?”
Răspunsul a venit imediat:
„Mi-ați dat prea mulți bani luna asta!”
Am verificat fluturașul de salariu și i-am explicat că suma era corectă. În luna respectivă efectuase ore suplimentare și beneficiase și de câteva sporuri și bonusuri care îi măriseră venitul net.
M-am gândit că situația este lămurită.
Nu era.
După câteva secunde de reflecție, omul mi-a spus foarte convins:
„Da, știu eu schema asta. Mi-ați făcut salariul mai mare ca să dați mai mulți bani la stat. Pe mine nu mă păcăliți!”
În acel moment am realizat că uneori nu facem administrare de personal și salarizare.
Facem traduceri.
Traducem brutul în net, contribuțiile în explicații și fluturașii de salariu în limba română.
Morala: Educația salarială nu este un moft. Este unul dintre cele mai simple moduri de a construi încredere între angajator și angajați.
